Gura Humorului este situat la vărsarea Humorului şi râul Moldova, de la acest fapt provenind numele orasului. Meleagurile humorene sunt atestate în documentele scrise medievale emise de cancelaria Moldovei, înca de la începutul secolului XV -lea (1415), când vornicul Oana a întemeiat vechea mănăstire a Humorului, la o distanta de 6 km de actualul oraş Gura Humorului.

Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina - Tematica muzeului etnografic a fost gândită ca o călatorie virtuală în universul spiritual al satului bucovinean de la sfârşitul secolului al XIX-lea, sat virtual în care vizitatorul poate parcurge principalele momente ale timpului calendaristic, Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina fiind o reprezentare a calendarului popular, deschis de sărbatoarea Sfântului Andrei şi închis de sărbătoarea Sfântului Dumitru.
Mănăstirea Humorului cu hramul Adormirea Maicii Domnului care s-a sfinţit la 15 august 1530 se află la 6 km de Gura Humorului. Este construită din piatră groasă de aproape 1 metru şi este pictată în frescă atât în interior cât şi exterior.

Mănăstirea Voroneţ poartă hramul „Sfântul Gheorghe” şi este ctitoria Marelui Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt din anul 1488. Pictura de o frumuseţe unică, se păstrează şi azi aproape intactă, renumită în toată lumea pentru „albastru de Voroneţ”.

Vama reprezintă una din localităţile cele mai frumoase şi înfloritoare din judeţ, aşezată între cele doua râuri Moldova şi Moldoviţa, localitatea Vama "străjuieşte " intrarea in Carpaţii Orientali, respectiv în Transilvania.

Stâlpul lui Vodă este o coloană de piatră care datează din anul 1717 şi a fost ridicată din porunca domnitorului moldovean Mihai Racoviţă ca mărturie a campaniei sale victorioase împotriva austriecilor din Transilvania. Pe pereţii monumentului sunt gravate în vechea limbă românească, cu litere chirilice, faptele campaniilor sale victorioase. 

Biserica de lemn -  veche de peste 200 de ani  în ciuda vechimii, micuţa biserică găzduieşte în continuare slujbele religioase de peste an. Biserica se păstrează în totalitate în bârnă, pereţii altarului fiind acoperiţi cu pictură pe pânză. Catapeteasma provine de la o biserică atestată documentar încă din secolul al XIV -lea. Icoanele foarte vechi prezente peste tot în lăcaşul de cult completează imaginea arhaică a bisericii.

Muzeul oualor încondeiate - oua de pe toate continentele. Pe langa oua traditionale din Bucovina, in colectia Letitiei Orsivschi sunt exponate din Germania, o tara care organizeaza cele mai multe targuri si expozitii de oua decorate dinEuropa, oua de lebada din Franta, un ou care prezinta "o masca traditionala venetiana" din Venetia, ouale "perforate" din Cehia, ouale "potcovite" din Ungaria, oua lucrate in foita de aur,care provin din Austria. Tot din Franta, se gasesc in expozitie cateva oua decorate cu hartie... De asemena pe langa vizitatrea muzeului se poate asista si la o demonstraţie de încondeiat ouă. Tot aici putem vizita şi Muzeul Etnografic de familie cu o colectie de icoane, produse vestimentare si uz gospodaresc impresionante.

Casa memoriala Iorgu Toma, Cimitirul eroilor şi stana

Cîmpulung Moldovenesc este cea mai veche localitate  din Ţara de Sus. 

Muzeul de Arta a Lemnului - e o adevărată enciclopedie a acestei străvechi arte, exprimând şi tâlcuind artistic universul vieţii ţărăneşti. Organizat tematic, muzeul prezintă o imagine sugestivă a prelucrării lemnului. Bogăţia şi varietatea exponatelor din secolele XVIII-XX însoţite de hărţi, desene, fotografii şi planşe, prezintă tradiţia meşterilor în prelucrarea lemnului.

Muzeul lingurilor de lemn - Casa-muzeu profesor Ion Tugui adaposteste o colectie de linguri de lemn de peste 5.300 de exemplare de diverse marimi, utilizari, forme, din cele mai diferite specii de lemn, de la cele obisnuite la noi in tara (din plop, tei) pana la unele din specii exotice, cum ar fi lemnul de lamai, smochin sau ginko bilboa. Pe peretii camerelor, ai holurilor, pe casa scarilor, pe tavanele incaperilor si in dreptul teraselor sunt expuse mii de piese, de la lingurite la linguroaie uriase, folosite la stana, de la lingura obisnuita, nelipsita in gospodariile romanilor cu mai bine de o jumatate de veac in urma, la lingurile cu utilizari foarte specializate, ce suna de-a dreptul neobisnuit pentru noi: lingura pentru grosciorit (folosita la stana), lingura pentru alesul icrelor (folosita in pastravarii) sau lingura pentru fructe de padure.

Monumentul statuar „Dragoş Vodă şi Zimbrul” amplasat în piaţa centrală din Câmpulung Moldovenesc, lângă noua clădire a Casei de Cultură, îl reprezintă pe domnitorul Dragoş Vodă, descălecătorul Moldovei, călare pe un cal şi cu un buzdugan în mână cu care intenţionează să lovească un zimbru care-l atacă.

Numele de Ciocanesti vine de la ciocanarii din vremea marilor voievozi - de la Bogdan I, 1359 (primul descalecat al Moldovei), Dragos Voda, Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare - care faureau uneltele de lupta pentru apararea pamantului stramosesc. Astăzi comuna turisitcă Ciocăneşti este unică în lume prin motivele tradiţionale, scupltate pe faţadele majoriăţilor caselor, o adevărată oază de frumuseţe. 

Muzeul Naţional al Ouălor Încondeiate, situat chiar în centrul comunei ne dă ocazia să descoperim valorile tradiţionale de neegalat ale acestui popor. Colecţia de artă populară şi obiecte meşteşugăreşti tradiţionale, însumează un număr impresionant de piese, adunate din casă în casă de la localnici. Expoziţiile permanente, evocatoare pentru ocupaţiile tradiţionale ale Ciocăneştiului, de o originalitate excepţională cum ar fi: fierăria, plutăritul, butinăritul, cărăuşia, creşterea animalelor. Aici pe lângă expoziţia de ouă incondeiate premiate toate ediţiile Festivalului Ouălor Încondeiate se află şi o secţie special amenajată destinată artei încondeierii ouălor. 

În negura vremurilor, pe aceste meleaguri trăia o vrăjitoare vestită în zonă, care avea casa situată pe malul unui râu. Localnicii au numit acel râu Gârla Babei. Ulterior, acest nume s-a transformat în Cârlibaba, nume preluat şi de localitate. 

Rezervatia geologica Piatra Tibaului este localizata la confluenţa pârâului Ţibău cu Bistriţa Aurie, pe teritoriul comunei Cârlibaba şi reprezintă un interesant masiv de calcare eocene fosilifere, înalt de 70 m inaltime. Această impresionantă stâncă atrage prin masivitatea sa şi reprezintă terminaţia estică a flisului carpatin. 

Obeliscul lui Bogdan Vodă din 1359 aminteşte că aici voievodul descalecă din Maramureş si pune stăpânire prima data in această comună, lăsând astfel moştenire urmaşilor libera şi înfloritoare Ţară a Moldovei. 

Monumentul comemorativ care aminteste de trecerea lui Bogdan I (1359) prin aceasta comuna se afla in centrul comunei.

Biserica Sfintii Apostoli Petru si Pavel, construită în 1927, se deosebeşte prin faţada sculptată. 

Ajunşi la Cârlibaba putem poposi si la fierăria lui nea Niculai unde cu cleştele de foc şi chiar cu iuţeala focului, la aproape 1000 de grade, răsuceşte drugul de fier incandescent din vatra de lângă nicovală. 

Lucina se pare că derivă din cuvântul slavon „luci“, care înseamnă - rază de soare. Aceasta este o metaforă pentru a defini spaţiul luminos şi cu multe zile însorite în care este amplasată herghelia. Mediul acesta cu păşuni de munte, cu păduri şi cu multe zile frumoase pe an oferă condiţii foarte prielnice pentru cresterea Huţulului. Cronica Hergheliei Lucina începe practic în anul 1788 când terenul pe care se află actuala herghelie a fost luat în arendă de Comandamentul de Remontă al Armatei Austro-Ungare, de la Domeniile Fondului Religiilor din Bucovina. In anul 1856, se înfiinţează Herghelia Lucina, având statut militar. Din anul 1872, herghelia este parasită de armată, iar în anul 1877, se înfiinţează pe acelaşi amplasament o herghelie civilă de cai Huţuli. 
Vatra Dornei

Vatra Dornei este atestată documentar încă din secolele VII-XIII. La începutul secolului XIX-lea, la Vatra Dornei se pun bazele staţiunii balneo-climaterice. Staţiunea deţine o bogată tradiţie în tratarea anumitor boli cu ajutorul apelor minerale. 

Parcul oraşului Vatra Dornei este un parc natural, transformat, adaptat cu plantatii diferite pentru a fi placut. Se gasesc cateva specii noi, doua, trei tufe de tisa, magnolii, zimbrul, salcamul japonez, o forma decorativa de ulm de munte, cateva exemplare de stejar, pin de munte (Pinus mugo) arbusti si salcie ornamentală. 

Catredala Sfânta Treime - este construită respectând modelul tradiţional al bisericilor moldoveneşti, consolidate încă din timpul lui Ştefan cel Mare. Catedrala este compusă dintr-o succesiune de spaţii care respectă stilul tradiţional al Bisericilor româneşti: pridvor deschis, pronaos, naos şi altar, cărora li se adăogă încăperile adiacente pentru proscomidiar şi diaconicon. În cinstea Sf. Apostolilor, strălucesc în soare 12 cruci, iar a 13-a din marmură albă, e închinată Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu. Cele două turnuri de la intrare sunt orientate la 45 de grade, simbolizând braţele părinteşti ale Sf. Treimi, care aşteaptă şi primeşte cu braţele deschise pe toţi cei ce vin la Biserica

Telescaun - Transportul pe cablu : instalatie de tip telescaun cu 120 de scaune a cate 2 locuri, urcarea se face in aproximativ 25 de min.

Muzeul de Etnografie şi Folclor, situat la parterul clădirii Palatului Comunal, prezintă obiecte cu o deosebită valoare etnografică. Colecţia muzeului cuprinde exponate legate de meşteşugurile tradiţionale ale dornenilor, porturi populare şi obiceiurile de sărbătoare. O mare parte a exponatelor au valoare de unicat ţinând cont de faptul că unele obiceiuri şi meşteşuguri au dispărut în timp (ex.plutăritul – una din principalele ocupaţii ale dornenilor). 

Biblioteca publică Vatra Dornei a fost înfiinţată în 1901, odată cu inaugurarea Palatului Naţional Român (actuala clădire a bibliotecii). Pe langa secţiunile biliotectii aici intalnim şi Galeria de artă contemporană a bibliotecii municipale, ce găzduieşte expoziţii de pictură, de fotografie, expoziţii itinerante, expoziţii cu caracter istoric etc.

Drumul Tătarilor - puţin mai sus de bilbioteca publică se mai vede încă urme a Drumului Tătarilor care în 1241 a fost folosit de tătari (de unde îi vine şi numele) când au năvălit în Transilvania ca s-o cuprindă. O hartă a acestui drum o veţi găsi în manuscris în “Cartea primarilor” din cadrul Bibliotecii Vatra Dornei. Pe acest drum s-a făcut comerţ între Moldova, Bucovina şi Transilvania aproape 500 de ani. În sec. XIV pe aici a trecut şi regale Ungariei Sigismund când a venit în Câmpulung, iar în 1600, când Mihai Viteazu a ocupat Moldova, Basarabia tot pe acest drum a trecut. Se  poate ca sa fie folosit si în zilele noatre ca drum pastoral intre stânele din Munţii Suhard. 

 Încă din gara  Vatrei Molodoviţa se vede o mică fortăreaţă, iar dintre zidurile acesteia se ridică spre cer acoperişul sfântului lăcaş, Mănăstirea Moldoviţa, ce a fost construită de Petru Rareş, în 1532. Şi azi se mai văd ruinele primei biserici. Piatra a fost adusă din valea râului Moldoviţa şi din coasta muntelui de la Vama. 

Palma

Trecând munţii Obcina Mare, prin Pasul Ciumârna, care duce spre Suceviţa, la cota 1100m putem admira monumental Palma sau “monumentul drumului”. În mijlocul mâinii este amplasată o placă de marmură cu următoarea inscripţie gravată: „Construcţia Drumului Naţional Sadova - Rădăuţi s-a terminat în anul 1968 de către Şantierul de Drumuri Suceava din Întreprinderea Construcţii-Transporturi Iaşi. 

Beneficiar Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi.”

„Suceviţa este cea mai desăvârşită biserică prin picturile interioare şi exterioare, ca şi prin comoara ei de lucruri bisericeşti cu valoare artistică şi istorică”. Această mănăstire este ctitoria familei Movilă şi este sfinţită în anul 1584.

Ceramica neagra pentru care Marginea este cunoscuta în lume se obţine printr-o tehnica preistorica de ardere înabuşita şi ornamentare prin lustruirea cu ajutorul unei pietre de rîu.  Acest procedeu folosit de olarii din Marginea este unic în lume. O ceramica asemanatoare se mai produce undeva în Mexic. Astfel de ceramica se realizeaza în prezent în atelierele de olarit ale familiei Magopaţ ce sunt cunoscute în întreaga lume fiind vizitate de un numar mare de turişti în fiecare an precum şi de mari personalitaţi : Împaratul Japoniei, Regele României, Regina Olandei, Sahinsahul Iranului, Guvernatorul Canadei si toţi ambasadorii statelor lumii în România. 

In cadrul complexului de la Marginea se afla si un muzeu etnografic, amenajat intr-o casa veche de peste 100 de ani, un adevarat loc de popas pentru oaspetii nostri. Odata intrati in casa, întâmpinaţi de tanti Ana care vă va povesti despre costumele populare din Bucovina, cu precadere din zona Radauti, despre costumele populare folosite de locuitorii din zona la cele mai importante evenimente din viata satului. De asemenea aici mai pot fi gasite si obiecte de ceramica, tesaturi, impletituri, cosuri de nuiele, coliere din margele, oua incondeiate, oua cu margele. Arhitectura specifica locului este completata de covoarele de lana, confectionate manual de mainile iscusite ale femeilor din sat. 

Tot in Marginea o altă familie care mai păstrează vie tradiţia autentică a olăritului este famila Pascaniuc. In atelierul de aici puteti asista la realizarea ceramicii utilitare - oale de lapte si sarmale, vase pentru flori, apa, cani etc. 

Rădăuţi, aşezare care este atestată documentar la 6 iulie 1413.

Muzeul etnografic - Actuala expoziţie a fost deschisă în anul 1976 şi este bazată pe tehnicile populare din nordul judeţului Suceava, mai exact Bucovina. Ea cuprinde exponate din cele mai valoroase, ilustrând creativitatea şi măiestria populaţiei din această zonă. Expoziţia însumează o suprafaţă de aproximativ 900 m.p., cuprinzând 11 încăperi, în care sunt prezentate peste 8000 de exponate.

Muzeul găzduieşte, într-o încăpere, atelierul unui meşter olar rădăuţean: Florin Colibaba, descendent al unei renumite familii de olari. Artistul reprezintă a cincea generaţie a acestei familii, al cărei nume este asociat cu rafinata ceramică de Kuty, ce este creată în continuare în formele şi culorile tradiţionale. Vizitatorii muzeului pot vedea „pe viu” cum se transformă lutul în oale, toate etapele procesului, dar pot şi admira bogata colecţie realizată de Florin Colibaba şi, de asemenea, pot achiziţiona vase ce-i poartă semnătura.

Situată în centrul municipiului Rădăuţi la 100 m  de muzeul etnografic se află Catedrala Ortodoxă - o biserică ortodoxă de dimensiuni mari care este sora geamăna cu catedrala din Cernăuţi după cum ne spune preotul Sfirnaciuc Ilie. Ea a fost construită în perioada 1927-1961 şi are hramul "Pogorârea Sfântului Duh". 

Herghelia a fost înfiinţată în 1789 la Văşcăuţi, în timpul dominaţiei Habsburgice în Bucovina, cu scopul asigurării armatei cu un număr mai mare de cai de calitate mai bună Herghelia de cai de rasă de la Rădăuţi a fost mutată aici de la la 1 mai 1792. În prezent, Herghelia de la Rădăuţi însumează 610 ha şi dispune de 294 de cai: 9 armăsari pepinieri, 56 de armăsari de montă, 45 de iepe-mamă şi 128 de alte categorii (tineret, sport, agrement). Caii de la Herghelia Rădăuţi aparţin rasei Shagya Arab, cu cele opt linii din cadrul rasei: Dahoman, El-Sbaa, Gazel, Hadban, Koheilan, Mersuch, Shagya, Siglavy-Bogdady. Herghelia pune la dispoziţia doritorilor cursuri de călărie pentru începători şi avansaţi, plimbări cu sania şi docarul, iar o dată pe an organizează un concurs hipic care cuprinde probe de galop, obstacole, tracţiune şi frumuseţe. 

Grădina zoologică din Rădăuţi - adăposteste animale şi păsări de pe toate continentele şi se întinde pe o suprafaţă de 10 ha. Principala atractie fiind cei 3 pui de tigri nascuti in captivitate. Vizitatorii mai pot admira diferite specii de cai şi ponei, vulpi, urşi, specii de porci originare din Asia, lame, lebede, precum şi numeroase specii şi subspecii de păsări. 

Centrul de artă decorativă a nordului Bucovinei. Este situat pe malul drept al râului Ceremuş. Prima atestare documentară a lui se datează cu secolul XV. Vijniţa a devenit cunoscută datorită meşteşugurilor populare de artă (brodărie, ţesutul covoarelor, sculptare în lemn, pictuara ouălor). La dezvoltarea în continuare a acestor meşteşuguri contribuie Colegiul de artă aplicată Vijniţa. Vizitarea Muzeului Colegiului de Pictură şi Artă Decorativă-Aplicată "V. Şkribleak" 

Vizitarea mănăstirii de maici Sf. Ana pe Dealul Anei, cu care e legată o veche legendă. Dealul Anei este făcător de bine, deoarece oamenii în decurs de secole veneau cu scârbă, rugăciune şi lacrimi. Lînga biserică se gaseşte un izvor făcător de minuni. 

Revakivţi

Clubul de călărie „Troia” - Călarie pe cai de rasă, vizitarea fermei de struţi (mai mult de 40 de capete), mini parcul zoo.

Excursie prin partea centrală a Cernăuţiului: piaţa Filarmonicii, monumentul lui Mihai Eminescu, şcoala Nr. 1 (gimnaziul în care a învăţat Mihai Eminescu), Piaţa Teatrului (Teatrul Muzical-Dramatic „Olga Kobyleanska”, 1904-1905), Piaţa Centrală, Piaţa Soborului (Unirii); Biserica iezuită „Inima lui Isus”, Strada Olgăi Kobyleanska, Biserica armenească (1869-1875), Catedrala „Sfântul Nicolai” (1939), Biserica Adormirii Maicii Domnului, Piaţa Turcească, strada Şcolară (casa în care a învăţat Mihai Eminescu, casa-corabie. Toate aceste monumente arhitectonice vorbesc despre istoria acestui oras, care prin frumusetea si originalitatea lui a fost considerat „Mica Viena“.

Vizitarea Universităţii Naţionale „Yuri Fedkovych” din Cernăuţi – fosta reşedinţă a mitropoliţilor bucovineneni (1864-1882), construită după proiectul arhitectului Josef Hlawka

La  marginea satului, pe o suprafata de circa 20 de hectare,  este un imens complex turistic. Un lac de agrement, o minigradina zoologica, cu camile, mistreti si pauni, dar si o herghelie pentru clientii care doresc sa practice echitatia sunt doar cateva dintre atractiile principale ale acestui loc denumit „Valea Soarelui”. 

Oraşul Hotin, Regiunea Cernăuţi (85 km de la Cernăuţi) - Hotinul la vârsta de 1000 de ani este unul dintre cele mai vechi oraţe din Ucraina. Principalul monument istorico-cultural şi arhitectonic este Cetatea Hotinului (începutul construcţiilor de piatră se datează cu partea a 2-ua a secolului XIII).  

Kameneţ Podolski

Oraşul Kameneţ Podolski, Regiunea Khmelniţk (93 km. De la Cernăuţi). Este una dintre cele mai vechi oraşe din ţară renumit mai ales pentru spiritul medieval şi un castel istoric. Situat in sud-vestul Ucrainei Kamyanets-Podilskyi este un oraş care se laudă cu mărci diferite de naţiuni care au locuit aici a lungul istoriei. Fapt pentru care oraşul are o piaţă poloneză, ruteană, precum si una armeană. Un binecunoscut reper îl reprezintă vechiul castel cât şi numeroase atractii arhitecturale din centrul oraşului, inclusiv o catedrala, o primărie, şi numeroase fortificatii. 

Vizitarea monumentului istirico-arhitectonic Cetatea Kameneţ Podolski (prima atestare documentară 1374 în gramota cneazului Iuri Koriatovich) a fost ridicată într-o poziţie fortificată de natură, fiind înconjurată din trei părţi de o meandră a rîului Smotrici. Cetatea este foarte aproape de vărsarea acestuia în Nistru, fiind totodată apropiată de cetatea de la Hotin. Vechea cetate a fost construită în piatră de principele lituanian Jurg Coriatovici, la sfîrşitul secolului al XIV-lea.

Catedrala Romano-catolică din Eparhia Kamianets-Podilskyi  este o dioceza de rit latin din Biserica Catolica din Ucraina. 

Excursie prin partea veche a oraşului.

Complexul mănăstiresc de călugări Sf. Înălţare - manastirea Banceni, loc de profunda spiritualitate care îi aduna pe romanii din aceasta regiune. O biserica de mari dimensiuni strajuieste in mijlocul manastirii. Aici, dar şi în celelalte biserici mai mici ale acestui aşezământ monahal, se oficiază slujba în limba romana. In biserica mare din Banceni, zugravită în exterior în galben, se află moaşte ale Sfintei Mari Mucenite Varvara iar paraclisul mănăstirii este închinat Sfantului Serafim de Sarov, unul dintre cei mai mari sfinţi ai Rusiei din secolul al XVIII-lea. 

Cernăuţi

Muzeul regional de arhitectură populară (muzeul satului). Muzeul este un comlex arhitectonic format din monumente ale construcţiilor populare de la sfârşitul secolului XVIII – prima jumătate a secolului XX, care include vreo 35 de construcţii, transferate din partea de şes a regiunii şi reabilitate în aspectul lor iniţial cu natura ambiantă corespunzătoare, printe care sunt construcţii tipice şi originale de trai, de gospodărie, publice şi de cult.  

Boian - asezare situata la circa 15 kilometri de Cernauti

Biserica Adormirea Maicii Domnului - Pe când era Ion Neculce staroste de Cernăuţi, acesta a cerut să fie constuită o biserică în Boianul Mare, care, după cum spun bătrânii, care au auzit de la alte rânduri de bătrâni, să se fi prăbuşit şi că anume pe locul unde s-a aflat să fi apărut o baltă foarte adâncă, numită Balta Sânii. Apoi, a construit o biserică spre centrul satului. De la care s-a păstrat până în prezent o inscripţie  săpată îm piatră, care se află în cea de a treia biserică, ridicată între anii 1830 -1838 de un alt Ion Neculce, vrednic descendent al cronicarului. 

Biserica ortodoxă "Naşterea Maicii Domnului" -în anul 1856, o parte din ţărani au început să se răzvrătească împotriva boierului şi a preotului ortodox din sat, cărora trebuiau să le presteze diferite clăci. Preotul greco-catolic din Sadagura le-a promis ţăranilor că le va scoate toate obligaţiile, astfel, un număr de 911 persoane au trecut la greco-catolicism. În 1858 s-a înfiinţat în sat o parohie greco-catolică. Ca urmare a arderii bisericii greco-catolice din lemn la 17 aprilie 1892, s-a trecut în 1896 la construirea unei biserici din piatră şi cărămidă. Slujbele s-au ţinut până în 1922 în limbile ruteană, română şi latină. Din acel an, la rugămintea comitetului bisericesc, s-a trecut la oficierea serviciului divin numai în limba română. Odată cu ocuparea Bucovinei de Nord de către URSS, biserica greco-catolică din Boian a fost închisă şi transformată în magazie de cereale. Între anii 1989-1990, ea a fost reparată şi transformată în mănăstire ortodoxă de maici.

Parcul de distractii „Zorepad”, amplasat, unde altfel, în centrul satului Boian Parcul este renumit pentru montaigne russe-ul pe care nici un alt parc din Ucraina de Vest nu il ofera.

Satul Bila Krânâţea (Fântâna Albâ), Regiunea Cernăuţi (10 km de la punctul de trecere a frontierei Siret-Porubne), în care s-au păstrat modul de viaţă tradiţională al etnicilor ruşi cu toate particularităţile sale materiale şi sprituale. Această localitate a fost centrul spiritual al credincioşilor de rit vechi, aici fiind înfiinţată în anul 1846 Mitropolia Creştină de Rit Vechi, care şi-a mutat sediul, în anul 1940, în oraşul Brăila, datorită circumstanţelor politico-istorice. În prezent, mitropolitul ruşilor staroveri de la Brăila poartă denumirea de Arhiepiscop de Fântâna Albă şi Mitropolit al tuturor tuturor creştinilor de rit vechi din lume. 

Catedrala Uspenia (Biserica Adormirii Maicii Domnului) din Fântâna Albă  de rit - a fost construită în perioada 1900-1908 cu sprijinul financiar al comerciantului moscovit Gleb S. Ovsiannikov şi a soţiei sale, Olga în memoria fiului lor Alexandru, care a murit tânăr. Ea a servit drept catedrală mitropolitană a ruşilor staroveri până în anul 1940. Această catedrală respectă arhitectura bisericilor ruseşti din secolele XVII-XVIII şi aminteşte de celebra Catedrala Sf. Vasile Blajenîi din Moscova. Cătămizile de culoare turcoaz au fost aduse special de la Moscova.

Biserica de lemn cu hramul "Sf. Cozma şi Damian" (Kosmodamianivska) din Fântâna Albă - care datează din secolele XVIII-XIX şi este tipică arhitecturii din lemn ucrainene.

Biserica Sfântul Nicolae, o clădire impunătoare cu o arhitectură deosebită zidită de Iliaş Voievod, fiul lui Petru Rareş în anul 1546-1551. În anul 1611 a fost reînoită de vistiernicul Nicoară Prăjescu, iar între 1974-1980 preotul Severin Breteanu o restaurează din nou

Hanul Domnesc, construit la inceputul secolului al XVII-lea intr-una din cele mai vechi cladiri laice din Suceava, isi datoreaza numele faptului ca, multa vreme, a servit ca punct de intalnire si sarbatoare pentru fiii domnitorului, cand acestia se intorceau de la vanatoare, din padurile dese ale Sucevei. Astazi, fostul han gazduieste Muzeul de Arta Taraneasca al Bucovinei. 

Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, construită la 1514 este ctitoria lui Bogdan Vlad cel Orb, cu hramul Sfântului Gheorghe, biserică ce avea să fie terminată de fiul lui, Ştefăniţă Vodă la 1522, unde avea să fie mutate de la biserica Mirăuţilor şi moaştele Sfântului Ioan cel Nou.