Cîmpulung Moldovenesc  este cea mai veche localitate  din Ţara de Sus. Legenda spune că dintre toţi cei care şi-au încercat puterile în lupta cu balaurul doar haiducul Hălăuceanu i-a venit fiarei de hac. Răsplata sa au fost libertatea şi pământuri iar căutând apoi o fată şi un loc în care să se aşeze, a ajuns şi în ţinutul unde astăzi e oraşul, exclamând cu sinceră uimire: „O, ce câmp lung!" Ţinut de legende şi meleag pitoresc, înconjurat de codrii de brad şi molid, Câmpulungul Moldovenesc are o istorie îndelungată, care începe cel puţin odată cu întemeierea Moldovei.

Muzeul de Arta a Lemnului - e o adevărată enciclopedie a acestei străvechi arte, exprimând şi tâlcuind artistic universul vieţii ţărăneşti. Organizat tematic, muzeul prezintă o imagine sugestivă a prelucrării lemnului. Bogăţia şi varietatea exponatelor din secolele XVIII-XX însoţite de hărţi, desene, fotografii şi planşe, prezintă tradiţia meşterilor în prelucrarea lemnului.

Muzeul lingurilor de lemn - Casa-muzeu profesor Ion Tugui adaposteste o colectie de linguri de lemn de peste 5.300 de exemplare de diverse mărimi, utilizări, forme, din cele mai diferite specii de lemn, de la cele obişnuite la noi în ţară (din plop, tei) până la unele din specii exotice, cum ar fi lemnul de lămâi, smochin sau ginko bilboa. Pe pereţii camerelor, ai holurilor, pe casa scărilor, pe tavanele încăperilor şi în dreptul teraselor sunt expuse mii de piese, de la linguriţe la linguroaie uriaşe, folosite la stâna, de la lingura obişnuită, nelipsită în gospodăriile românilor cu mai bine de o jumatate de veac în urmă, la lingurile cu utilizări foarte specializate, ce sună de-a dreptul neobisnuit pentru noi: lingura pentru grosciorit (folosită la stana), lingura pentru alesul icrelor (folosita în păstrăvării) sau lingura pentru fructe de padure.

Monumentul statuar „Dragoş Vodă şi Zimbrul” realizat de Ion Jalea şi dezvelit în 1978 în este amplasat în piaţa centrală din Câmpulung Moldovenesc, lângă noua clădire a Casei de Cultură, îl reprezintă pe domnitorul Dragoş Vodă, descălecătorul Moldovei, călare pe un cal şi cu un buzdugan în mână cu care intenţionează să lovească un zimbru care-l atacă.

Muzeul etnografic „Ioan Gramada” – o colecţie de peste 7000 de obiecte etnografice adunate în 35 de ani care reprezintă zona de la poalele Rărăului, un adevarat muzeu al ţăranului din Bucovina. În cele 10 săli şi cele 8 spaţii cu expunere în aer, familia Grămadă a reuşit să readucă imaginea ţăranului român din timpuri îndepărtate prin reprezentarea întregii sfere ocupaţionale a locuitorilor zonei.

Kosiv- este o importantă staţiune turistică în Carpaţii Ucrainei, precum şi unul din cele mai mari centre ale artei populare huţule, fiind cunoscut mai ales pentru meşterii săi în prelucrarea lemnului şi ţesutul covoarelor. Kosiv sau Cosău este considerată drept capitala artei populare a huţulilor.

Vizitarea renumitei pieţe de artă populară, unde se poate vedea şi poate procura vase de ceramică, covoare, îmbrăcăminte brodată, piese din metal, piele, blănuri şi multe alte lucruri frumoase şi de folos. Piaţa e deschisă de două ori pe săptămână – dimineaţa în zilele de joi şi de sâmbătă. 

Vizitarea Muzeului de artă populară a huţulilor din Kosiv. Colecţia muzeului are mai mult de cinci mii de exponate. Expoziţia prezintă una din cele mai bogate  colecţii de obiecte din lemn, ceramică, piele, metal, îmbrăcăminte tradiţională a huţulilor, obiecte brodate.  

Prima atestare documentară a oraşului se datează cu anul 1241 în cronica cnezatului Halici-Volânia. Oraşul o caracteristică arhitectonică austro-ungară. Cartea de vizită a oraşului este muzeul „Pâsanka” („Oul pictat”) (construcţia arhitectonică este în forma celui mai mare din lume ou pictat)  –  este unica din lume instituţie culturală, constrută special pentru păstrarea şi exponarea pieselor de artă de pictură a ouălor. Muzeul are o colecţie de mai mul de 6000 de ouă pictate, care sunt prezentate din marea majoritate a regiunilor Ucrainei (printre care regiunile Ternopol, Lvov, Vinniţa, Cercasî, Kirivograd, Odesa), şi de asemenea din Pachistan, Şri-Lanka, Belorusi, Polonia, Cehia, Suedia, SUA, Canada, Franţa şi India.

Muzeul Huţul şi Pokuttya de Arte Folclorice prezintă mai mult de 20000 de opere de artă – cu pături de lână (lizhnyky), inscripţii in lemn, sculpturi, broderii, ornamente metalice şi din piele, opere din ceramică, piese de artă sacră şi etnografie.

Dealul Anei

Vizitarea mănăstirii de maici Sf. Ana pe Dealul Anei, cu care e legată o veche legendă. Dealul Anei este făcător de bine, deoarece oamenii în decurs de secole veneau cu scârbă, rugăciune şi lacrimi. Lînga biserică se gaseşte un izvor făcător de minuni. 

Vijniţa - centrul de artă decorativă a nordului Bucovinei este situat pe malul drept al râului Ceremuş.  Originea localităţii Vijniţa este puţin cunoscută. După unii istorici, ea ar fi amintită pentru prima dată într-o cronică din 1158, dar după alte surse, prima sa menţiune are loc într-o cronică moldovenească din anul 1501, perioadă când făcea parte din Principatul Moldovei. 

Vijniţa a devenit cunoscută datorită meşteşugurilor populare de artă (brodărie, ţesutul covoarelor, sculptare în lemn, pictuara ouălor). La dezvoltarea în continuare a acestor meşteşuguri contribuie Colegiul de artă aplicată Vijniţa. Vizitarea Muzeului Colegiului de Pictură şi Artă Decorativă-Aplicată "V. Şkribleak"

Cernăuţi

Excursie prin partea centrală a Cernăuţiului: Cernăuţiul este atestat pentru prima dată, printr-un hrisov emis de domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun la 8 octombrie 1408, prin care domnitorul acordă un privilegiu comercial neguţătorilor din Liov, document care se găseşte la Muzeul de Stat de Istorie din Moscova.

Străzile Cernăuţiului dezvăluie cele mai neaşteptate detalii arhitecturale de câte ori întorci privirea. Cu un trecut şi tradiţii comune, arhitecţi austrieci şi cehi, au transformat Cernăuţiul într-un oraş modern în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. 

Printre cele mai frumoase edificii ale oraşului trebuie amintită reşedinţa mitropoliţilor Bucovinei, sfinţită în 1882 şi construită în stil mauro-bizantin, de catre arhitectul ceh Iosif Hlavka. Reşedinţa Mitropolitană găzduia biserica Seminarului Teologic şi Facultatea de Teologie, iar în partea centrală se află Sala Sinodala, unde a avut loc istoricul eveniment de la 28 noiembrie 1918, când s-a proclamat Unirea cu Romania. Lista poate fi continuată cu Primăria din Piaţa Centrală, Catedrală Ortodoxă, Teatrul Dramatic, construit în 1905 de către arhitectii vienezi F. Fellner şi H. Helmer, fostul Palat Cultural al Romanilor, Cameră de Comert şi Meserii (astăzi Universitatea de Medicină), piaţa Filarmonicii de Stat, şcoala Nr. 1 (gimnaziul în care a învăţat Mihai Eminescu), Piaţa Soborului (Unirii); Biserica iezuită „Inima lui Isus”, Strada Olgăi Kobyleanska, Biserica armenească (1869-1875), Catedrala „Sfântul Nicolai” (1939), Biserica Adormirii Maicii Domnului, Piaţa Turcească, strada Şcolară (casa în care a învăţat Mihai Eminescu, casa-corabie.etc. Toate aceste monumente arhitectonice vorbesc despre istoria acestui oras, care prin frumusetea şi originalitatea lui a fost considerat „Mica Viena“.

Suceava

Excursie prin partea centrală a Sucevei: Capitală a Moldovei din 1388 şi până în 1566, centru cultural şi comercial important, Suceava a fost şi este o adevarata "Cetate ". Oraşul Suceava face parte din vechile oraşe ale ţării. Prin complexitatea şi caracterul divers al elementelor componente, specifice structurii urbane, prin păstrarea lor de-a lungul veacurilor, prin tradiţiile de bază în arhitectură, prin caracterul de continuitate, ca şi prin monumentele înnoirii sale, istoria oraşului Suceava, atât cea trecută, cât şi cea prezentă, este direct legată de istoria ţării. Desigur, creaţiile arhitecturale, ca şi întreaga cultură urbană a Sucevei s-au realizat în decursul veacurilor într-un cadru general dat, care îşi are limitele sale geografice, etnice şi de timp. Astăzi, oraşul Suceava are o imagine nouă, ce contrastează cu cea a vechiului târg multisecular.

Parcul central aflat în inima orasului, adăposteşte două lucrari de artă: bustul compozitorului Ciprian Porumbescu (opera din anul 1933 a 

sculptorului Ioan Cîrdei) şi bustul voievodului Petru Rares (realizat în 1977 de sculptorul Gavril Covalski).

Esplanada Casei de Cultura  sau ”San Marco de Suceava” unde se adună zeci porumbei, pentru care toţi trecătorii găsesc firimituri prin buzunare. Imaginea este fantastică şi mulţi dintre suceveni îşi închipuie că, pentru o clipă, au ajuns în Piaţa "San Marco" din Veneţia, vestită pentru hulubii ei. 

Cel mai mare ou tradiţional din lume omologat de World Records Academy este amplasat în centrul oraşului. Desenul de pe ou foloseşte culorile tradiţionale, roşu simbolizând sângele lui Isus Hristos, negru - eterniatea şi galben - lumina. Are o înălţime de 7,25 metri, diametru de 4,6 metri şi o greutate de 1,8 tone. 

Monumentului eroilor şi martirilor Bucovinei (sau „Bucovina înaripată”), realizat de Mircea Dăneasă Lucrarea, reprezintă o siluetă înaripată (care îmbină simbolismul crucii cu cel al zborului), patinată în bronz nobil polizat, are reflexe de aur, verde smaragd şi roşu veneţian. Monumentul, realizat din răşină polimerică fixată pe textură din fibră de sticlă, are o înălţime de 8,5 m şi este alcătuit din două tronsoane (care cântăresc împreună cca. 550 kg) îmbinate între ele prin sudură pe axul metalic al lucrării.